Skip to Content

Sarbatorim ca suntem impreuna

Locuiesc de multi ani intr-un bloc mic care are doua scari. Pe scara A au fost intotdeauna multe probleme. Taxele platite cu mare intarziere sau deloc, vecini care se reclamau reciproc pentru tot felul de chestii reale sau imaginare, o dezordine sociala deranjanta.

Pe scara B, cea pe care locuiesc eu a fost in general liniste. Toti isi plateau darile la timp, nu se injunghiau pe la spate, etc. Viata suportabila. N-am niciun merit ca locuiesc pe scara "buna", pur si simplu asa s-a nimerit.

Ani de zile am auzit plangerile vecinilor de pe scara mea la adresa vecinilor rai de pe scara cealalta. Cum ca din cauza lor suntem intr-un vesnic pericol sa ne taie gazul, apa, lumina. Cum ca din cauza lor fug femeile de serviciu mancand pamantul dupa prima luna.

Acum cativa ani nush'-ce-lege a obligat fostele asociatii de locatari sa se transforme in asociatii de proprietari. Moment istoric pe care eu m-am gandit ca am putea sa il utilizam facand o asociatie exclusiv pentru scara noastra si scapand astfel de acei rai-platnici, agitati, reclamagii etc care se baricadasera pe scara cea "rea".

Spre stupefactia mea cei mai multi de pe scara mea au ezitat iar apoi au refuzat total propunerea mea.

"Am fost intotdeauna asa, impreuna. Cum adica sa ne facem asociatie separata? Ce or sa zica oamenii aia?"

"Oameni suntem, trebuie sa ramanem impreuna."

"E mai ieftin sa tinem contabilitatea la doua scari impreuna decat separat"

"Nu se descurca singuri, fara noi, saracii."

Si in continuare alte argumente solide impotriva unei vieti tihnite pe care am fi putut sa o avem fara vecinii cu probleme.

Asa ca am facut asociatie impreuna, ambele scari ale blocului. De atunci in fiecare luna e business as usual: facturi cu penalizari pentru ca cei mai multi dintre ei nu platesc la timp, amenintari (si cheltuieli) cu justitia pentru a recupera o parte din bani si tot asa.

In toata aceasta nemultumire generalizata a vecinilor de pe scara B fata de cei de pe scara A exista totusi un element pozitiv: multumirea discreta ca am ramas cu totii impreuna.

Mi-am adus aminte de povestea aceasta cu vecinii mei tocmai astazi cand este 1 Decembrie, sarbatoarea tututor romanilor.

Pentru mine 1 Decembrie este o sarbatoare paradoxala. Noi, romanii, ne plangem permanent unii de ceilalti, nu ne suportam unii pe ceilalti dar cu toate acestea am ales ca zi nationala "unirea tuturor romanilor".

Nu il suport pe manelistul meu de vecin dar astazi, 1 Decembrie, sarbatoresc faptul ca sunt "unit" cu el in acelasi bloc. Ii injur pe capsunarii romani risipiti prin mahalalele Europei care mi l-au adus de 2 ori pe Basescu in viata (o data l-au votat direct, a doua oara au sabotat votul pentru suspendare) dar astazi, de sarbatoarea nationala ma gandesc la ce paine neagra or manca ei saracii acolo printre straini. Mananca painea fara Basescu, pe acesta mi-l lasa mie, locuitor al Romaniei, ei au alte griji printre straini.

Ne plangem separat dar sarbatorim impreuna.

Daca n-as astepta astazi curierul roman care trebuie sa imi aduca exact astazi 1 Decembrie un colet pe care l-am comandat acum o saptamana la un magazin romanesc din Bucuresti, pe care mi-l aduce romaneste, adica fara sa imi spuna ora la care vine as merge si eu in Herastrau sa stau la coada pentru o portie de fasole unionista cu carnati.

Sa sarbatorim (statul) impreuna...

Comments

Bravo, frumos articol...

Bravo, frumos articol...

multumesc de incurajare

multumesc de incurajare Smile

Post new comment

The content of this field is kept private and will not be shown publicly.
  • Web page addresses and e-mail addresses turn into links automatically.
  • Allowed HTML tags: <a> <em> <strong> <cite> <code> <ul> <ol> <li> <dl> <dt> <dd>
  • Lines and paragraphs break automatically.
  • Textual smileys will be replaced with graphical ones.

More information about formatting options

CAPTCHA
Demonstreaza ca esti barbat si nu robot si raspunde la intrebarea de mai jos. :)
Fill in the blank


Smokers | articole