Skip to Content

personale

warning: Creating default object from empty value in /home/paradigma/public_html/modules/taxonomy/taxonomy.pages.inc on line 33.

Nu ne mai trageti pe dreapta

Dupa treij' de ani de condus pe partea dreapta a drumului (nu e o metafora, nu e vorba de politica, nici de orientarea sexuala, vorbesc fix de condus masina) a venit momentul magic sa conduc pe partea cealalta, pe stanga adica. Am inceput the hard way, cu condus o dubita plina cu chestii care se zbat inauntru, mobila, saci cu obiecte. Dubita care, evident, n-are decat oglinzile laterale, si alea cam scurte.

Buun, toate bune, nu fug de experiente noi, am condus si masini mai mari, si blindate (fara gluma, serveam patria...), si autorulote, chiar si excavator (serveam o patrie adoptiva). O dubita cu volanul pe dreapta mi-am zis ca e ok.

Am dat cu cotul drept in geam tot cautand schimbatorul de viteze in dreapta ca heroinomanul care isi cauta garoul. A inceput sa aiba alta semnificatie pentru mine "ma doare-n cot". Una reala, punctuala. Fix in cot ma doare, de la doua zile de tot cautat schimbatorul de viteze in locul gresit.

Ai grija ce-ti doresti, ca s-ar putea sa ti se intample

De-a lungul timpului prietenii m-au mai tachinat pe seama apartamentului in care locuiam, caruia, din punctul lor de vedere ii trebuia o zugraveala noua. Le raspundeam ca mai bine il vand, decat sa il zugravesc. Ei ma tachinau in continuare, spunandu-mi ca si in cazul in care l-as vinde ar trebui oricum sa il zugravesc.

Fotoplimbari si fotoinjuraturi

Am observat ca exista oarecare corelatie intre numarul de injuraturi primite intr-o plimbare foto si cantitatea de fotografii utilizabile cu care ma intorc din plimbare. Sigur, o observatie empirica, nu m-am apucat acum sa tin un "jurnal de injuraturi" si sa va spun care este corelatia.

Unele injuraturi vin de la participantii la traficul auto. Nu stiu daca sunt neaparat relevante acestea pentru ca participantii la traficul auto injura tot timpul, pe toata lumea, ei intre ei si (mai ales) pe ei insisi. "Baga-mi-as" este expresia cea mai draga participantilor la traficul auto din Bucuresti. Un fel de "how do you do". La fel ca un fotograf pasionat se situeaza ferm la capatul celalalt al fotografiei, construind o relatie cu subiectul, la fel, un participant la traficul auto din Bucuresti se situeaza la capatul celalalt al imprecatiei, participand printr-un fel de auto-injuratura. E forma lor de a fi hic et nunc. "A venit primavara, baga-mi-as".

Voi ce faceti cand vi se rup ochelarii?

Va povesteam pe aici acum vreun an ca am intrat si eu dupa o asteptare de 47 de ani in clubul select al ochelaristilor.

Iar acum, dupa un an de purtat ochelari am trecut la next level, respectiv m-am asezat pe o pereche de ochelari si - soc si groaza - le-am rupt un brat.

Mi-am pastrat calmul, panica nu ajuta niciodata am examinat cu multa atentie bratul rupt dandu-mi seama ca designerii ramelor n-au ratat ocazia de a fi "inteligenti" si de a monta nu un surub obisnuit pentru a face legatura intre brat si rama, ci un un fel de piesa de legatura care nu se poate scoate de acolo.

Patul ardelenesc

Cand eram copil, sa tot fie vreo patruj' de ani de atunci, am ajuns la un moment dat intr-o gospodarie taraneasca de pe undeva de pe dealurile din jurul Hunedoarei, in niste locuri in care n-au avut succes nici colonistii imperiului roman, nici mai tarziu colonistii italieni trimisi de imparatul Austro-Ungariei, nici apoi colonistii comunisti trimisi cu colectivizarea. Ce dreaq sa colectivizezi acolo, ca daca nu erai atent cand oua gaina, nu mai prindeai oul care o lua la vale, dus era...

Sentimentul acela...

Zarurile erau aruncate, masina vibra incetisor in timp ce hainele plescaiau de placere in Persil, alte haine decat cele cateva aduse pentru vacanta nu mai am. In general nu am prea multe haine.

Asa ca am inceput sa fac ceea ce le-am spus ani de zile clientilor mei, adica sa imi inventariez optiunile:

Doua intrebari pentru cititorii mei ochelaristi

Dupa lupte seculare care au durat 47 de ani m-am hotarat sa imi fac prima pereche de ochelari din viata mea. Pana acum n-am folosit decat ochelari de soare (si aia rar) si ochelari de protectie (astia si mai rar).

Insa dupa ce am observat ca nu mai imi ajunge bratul ca sa indepartez cartea de ochi, dupa ce am aflat ca pe Kindle nu mai pot sa dau fontul mai mare m-am decis sa ies din negare si sa imi fac ochelari.

Am reusit sa evit un infarct cand am vazut preturile la sticle, mi-am ales cele mai ieftine rame, in fine, n-o mai lungesc, mi-am facut doua perechi, una pentru laptop (ca pe asta il tin mai departe de ochi) si una pentru carti (ca pe astea le tin mai aproape de ochi).

Syndicate content


Smokers