Skip to Content

Oua de criza

Anul acesta m-a prins Pastele intr-un loc fara aragaz. Exista doar un gratar electric pentru preparat un mic dejun al campionilor, mititei, ceafa de porc & alia. Plus micul fierbator de voiaj cu care imi fac ceaiul cel de toate zilele.

Mi-am dat seama ca ar fi primul Paste din viata mea in care n-as avea oua rosii. Decat, sigur, pe facebook, unde pozele cu oua rosii cred ca i-au marit factura la curent lui Zuckerberg cu 10% fata de o luna normala, dar sa ramanem ancorati in ouale offline. Rosii.

Prima optiune ar fi fost sa le iau din MegaImage gata vopsite, am vazut pe acolo niste casolete continand oua colorate ca niste M&M-uri. Dumnezeu stie cand or fi fost fierte. Mai degraba nu.

Cu vecinii nu ma cunosc si nici nu insist (si ar suna si ca Iohannis recitand Luceafarul: "buna ziua, eu sunt vecinul de alaturi, vin din cand in cand, imi permiteti sa fierb si eu niste oua la dvs.? N-aveti si niste vopsea?") asa ca in final m-am gandit sa ma descurc cumva prin forte proprii. Adica bazandu-ma doar pe ouale mele cum ar veni.

Dupa cum va spuneam, cele doua obiecte pe care le am la indemana capabile sa faca caldura sunt gratarul electric si fierbatorul de ceai. Am presupus din start ca exista o anumita incompatibilitate intre ouale de Pasti si gratar asa ca mi-am concentrat atentia asupra micului fierbator de apa. Mic dar robust, construit pentru voiaje agitate. (Oare cum o fi corect 'voiaje' sau 'voiajuri'?) Am inceput prin a face masuratori si am descoperit ca daca le bag pe o dunga, cu grija intra doua oua odata. Semn bun, din start timpul de munca scurtat cu 50%.

Marea mea grija era ca ouale au prostul obicei sa se sparga atunci cand sunt fierte la foc puternic iar fierbatorul nu are decat doua pozitii, ON si OFF, fix ca presedintele Iohannis. Nu exista sa le fierb la foc mic. Fierbatorul nu stie decat sa dea in clocot dintr-o data si sa inceteze dupa cateva secunde, nu e nimic de reglat acolo, apesi pe buton, atinge imediat o suta de grade Celsius si se termina brusc.

Asa ca am introdus o parte pregatitoare in care am incalzit apa pana pe la jumatate si am lasat ouale vreo zece minute cat sa se sigileze toate crapaturile. Operatia a fost un succes total, prin nicio crapatura nu a iesit albus mai mult de 2-3 mm.

A doua parte a fiertului a fost mai tricky, pentru ca eu imi doream oua fierte tari, nu moi, nu cleioase, nu apoase. Tari.
Si asta este tricky cand ma gandesc ca pentru a face un ou moale e nevoie de fiert 3 min iar kettle-ul meu fierbe cca 10-15 secunde maxim.

Asa ca am inceput cu inceputul, adica cu cele 10-15 secunde disponibile, planuind mai multe reprize. Nu a fost nevoie, caci spre placuta mea surpriza, dupa ce ouale au lenevit vreo 10 minute in apa care se racea au atins consistenta dorita, adica tare ca piatra, iute ca sageata. Se pare ca apa la 50-60C timp de 10 minute a facut ceea ce face apa la 100C timp de 5 minute. Este transformarea dialectica a cantitatii in calitate. Ca in viata. Poti sa spargi o banca atunci cand esti tanar si iti ajunge pentru tot restul vietii sau poti sa furi cate putin in fiecare zi toata viata, cele doua variante duc la acelasi rezultat.

Partea cu coloratul oualelor a fost si mai interesanta. Pentru ca nu aveam la indemana niciun fel de vopsea alimentara m-am gandit ca ar merge sa improvizez putin. Asa ca am schimbat destinatia unei sfecle ratacite prin frigider si am adaugat-o feliata in diverse etape ale fiertului de oua.

Prima apa doar a "bronzat" putin oualele, cat sa nu mai fie complet albe. Cam cum e doamna Bahmuteanu, adica nu poti sa spui ca e neagra (ca nu e) dar nici chiar alba nu e. Adica sfecla le-a dat oualelor ceea ce se numeste plausible deniability, nu poti sa zici ca sunt total nevopsite, chiar daca aspectul este discutabil. Forma a ramas insa de netagaduit forma de oua.

Cu a doua tura experimentul a devenit extrem, adica am uitat ouale in zeama de sfecla fiarta si m-am luat cu treaba pe net. Mai un luat in coarne cu un troll pe facebook, mai un pic de lucru la robotelul de trading la care tot mesteresc de o vreme, chestii de Pasti. Mi-am adus tarziu aminte de oua, le-am extras cu grija din fierbator, rezultatul este spectaculos. Nici daca le fierbeam in ulei de motor nu aratau in halul ala.

Daca jamaicanii s-ar inmulti prin oua ca ornitorincii cred ca asa ar arata ouale de jamaican. Murdare, cu partile rotunjite de culoare mai deschisa, cu vinisoare maro mai inchise care strabat maroul mai deschis. Cu aspect murdar si afumat. Peace, man!

Le-am asezat cu grija intr-un vas rosu care sa complimenteze simfonia de marouri de pe ele. Am facut patru oua si au iesit patru diferite. Pe doua am mai desenat eu ceva semne obscene cu markerul, ca n-am rezistat tentatiei, prea era culoarea ofertanta. Din fericire fierbatorul nu a ramas patat asa ca micul meu experiment va ramane fara urmari deosebite.

Si am incalecat pe o sa si v-am spus povestea oualelor de criza asa.

Sarbatori fericite!


Later edit: Google s-a prins ca am avut ceva probleme existentiale cu fierbatorul ca a inceput sa imi afiseze dupa ce am scris de oua pe toate paginile pe care le vizitez reclame cu fierbatoare de voiaj. Asa ceva...

Comments

1.Vrem poze cu ouale de

1.Vrem poze cu ouale de Jamaican!
2.Pe unde te aflii?

1-2-3

1. poate anul viitor, daca oi face o colectie cu fotografii bizare de Pasti, sa strang mai multe.

2. momentan in Romania, ma pregatesc sufleteste pentru o scurta vara irlandeza si apoi un pic de toamna spaniola.

(3. chipintaci.)

Post new comment

The content of this field is kept private and will not be shown publicly.
  • Web page addresses and e-mail addresses turn into links automatically.
  • Allowed HTML tags: <a> <em> <strong> <cite> <code> <ul> <ol> <li> <dl> <dt> <dd>
  • Lines and paragraphs break automatically.
  • Textual smileys will be replaced with graphical ones.

More information about formatting options

CAPTCHA
Demonstreaza ca esti barbat si nu robot si raspunde la intrebarea de mai jos. :)
Fill in the blank


Smokers | articole