Skip to Content

Tigari fara identitate

Ca fost fumator viitorul unor tigari fara identitate mi se pare un pic SF, dar perfect posibil.

O directiva europeana care a stat la incubat vreo 10 ani pare sa isi scoata in sfarsit cornitzele: tigarile vor fi vandute in pachete care sa arate la fel, in culori neutre, cu brandul scris cu acelasi font si cu obisnuitele avertismente ca strica tenul doamnelor si erectiile domnilor si multe alte rele, probabil le stiti.

Defensive living

Citesc cateva sfaturi care se doresc a fi practice despre cum sa parasesti cu bine un aeroport. WTF? De cand a devenit un aeroport un loc atat de periculos incat sa ai nevoie sa citesti ponturi despre cum sa il parasesti in siguranta??

Turista japoneza care a fost omorata putea foarte bine sa moara in Obor sau la Opera sau in fata Ambasadei Japoniei. Faptul ca un taximetrist criminal a luat-o de la aeroport e doar un detaliu, putea sa o ia de oriunde.

Autorul sfaturilor face o analogie cu defensive driving. Mda. Ce-ar fi daca am extinde conceptul pana la defensive living? Adica sa ne traim vietile intr-o aparare totala. Sa ne protejam identitatile online. Parolele. Portofelele. Gentile. Ideile. Sa evitam contactul vizual cu ceilalti pentru ca nu se stie niciodata. Sa vorbim "cifrat" la telefon. Sau si mai bine fara telefon.

Cum sa traiesti intr-o bula

Designerul francez Pierre Stephane Dumas ne propune sa ne regandim iesirile cu cortul in natura.

In locul panzei pe care o punem de obicei intre noi si natura pe care o numim cort francezul ne propune o bula transparenta cu look SF, mare, generoasa, (auto)gonflabila si care ne lasa sa vedem lucrurile din jurul nostru: copacii, marea, stelele, de la caz la caz. Un fel de cort transparent gonflabil.

Pentru amatori are si variante care se "ataseaza" direct in copaci, eu insa m-as multumi cu o varianta "terestra".

Dictatorul (2012)

Am vazut si eu in sfarsit "Dictatorul", dupa multe amanari si recomandari de la prieteni. Are si revenitul acasa, de pe malul marii avantajele lui, cum ar fi internetul, prizele etc.

Umor un pic cam grosier pentru bronzul meu dar inca suportabil. Am incercat in prima jumatate a filmului sa imi dau seama de cine face filmul misto. De evrei? De arabi? De americani? De mine, spectatorul?

N-am aflat, cel mai probabil ca faceau misto de arabi, in conditiile in care pe actorul principal il cheama Cohen iar arabii din film sunt cum sunt (daca vreti sa aflati cum, vedeti filmul). Daca arabii din film sunt peste tot iar americanii sunt cu political correctness-ul lor facut tandari in fiecare minut de film, evreii din film sunt insa ca Bosonul Higgs, peste tot si nicaieri. E nevoie de un accelerator de particule ca sa ii vezi.

In final cred ca "Dictatorul" e un film din care toata lumea castiga cate ceva. Arabii devin simpatici prin ridiculizare, interventiile armate ale americanilor aproape acceptabile prin umor, evreii stau si ei pe marginea salii de dans si mormaie in perciuni: "vedeti, bre, v-am spus noi ca nu sunt chiar in regula arabii?".

Si, fireste, castiga si telespectatorii ne-americani, ne-arabi si ne-evrei care au ocazia sa rada un pic de cliseele si razboaiele altora.

Ba(ra)ck in black

Aud ca Obama a modificat doua paragrafe din platforma Partidului Democrat (un fel de PDL de la ei). A scos paragraful in care Dumnezeu era implicat in activitatile lor politice si ceva paragraf despre Ierusalimul unit, un paragraf drag evreilor din ambele partide americane.

Acu' cat de implicat e Dumnezeu in activitatile Partidului Democrat din SUA e o discutie lunga, nu m-as risca. Smile

Insa Obama din America, la fel ca si Obama al nostru parca ar vrea sa modifice cat mai vizibil ceva reguli. Iar daca regulile sunt fara miza cu atat mai bine.

Obama al nostru tot o tinea cu unicameralul si cu modificat harta administrativa a tarii (cui ii pasa cum se numeste judetul/regiunea in care sta?), Obama al lor o tine cu Dumnezeu.

O singura fotografie

Imi pica in mana O singura fotografie de Laurent Graff. M-a atras titlul si marimea, mititica, taman buna de citit intre pranz si cina pe malul marii.

Am inceput-o la 18.00, cam pe cand imi terminasem somnul de frumusete si pe la 20 si un pic era gata. Un mini-roman compact si la obiect, potrivit vremurilor ADHD-iste pe care le traim.

Subiectul ales de un fost fotograf devenit conjunctural romancier:

cum ar fi daca ai mai putea/avea voie sa faci doar o singura fotografie?

Ti s-a facut de CV?

Asa mi-a spus acum mai multa vreme unul dintre ultimii mei angajatori, revoltat probabil de lipsa mea de activism si sensibilitate pentru problema lui principala si anume cum sa castige mai multi bani de pe urma mea.

Mi-am adus aminte de replica lui azi dimineata cand m-am trezit de frig la 150 dupa un vis in care ii povesteam cuiva...CV-ul meu. Ce am facut (profesional vorbind), pe unde am facut. Imi aduc aminte vag in vis ca mai si aranjam pe alocuri fostele locuri de munca ca sa dea mai bine. Cum ii sta bine unui CV.

N-am putut rezista tentatiei unei analize salbatice (asta e termenul tehnic pe care il folosesc psihanalistii pentru analizele quick'n dirty, ca la usa cortului) si am luat la vizualizat detaliile mai suculente din vis. Trecand peste unele (foarte probabile) mici nemultumiri profesionale cred ca mesajul principal al visului era ca (mi) s-a cam facut de plecare.

Sfarsit de sezon in Vama, nerecomandat depresivilor

In Vama Veche este sfarsit de sezon iar turistii si proprietarii de localuri se intrec care mai de care in a inchide bucla de feedback. Proprietarii vor sa inchida pentru ca nu mai sunt turisti iar turistii pleaca pentru ca se inchid localurile. Asta in conditiile in care vremea e superba. In alte tari la sfarsit de sezon comersantii injumatatesc preturile ca sa ademeneasca nehotaratii, la noi bat in cuie ferestrele sub ochii turistilor de pe strada. O, tara trista, plina de humor...

Citeam pe undeva ca "vama veche este exact ce a fost". Corect. Adica un loc cu un potential extraordinar care asteapta sa fie folosit mai bine...

Astazi la "Barba Neagra" se bateau placaje in cuie, la fel ca si la "Open Stage". La "Expirat" si "Povestea ceaunului" s-au batut cuiele de ieri.

Unii isi urasc masinile

Trebuie sa va spun de la bun inceput ca eu nu iubesc masinile. Nu-mi plac cursele de masini, legale sau ilegale, liniutzele, nu-i invidiez pe proprietarii de jeepuri. Masinile mele ruginesc in fatza blocului pana atunci cand (foarte rar) am nevoie de una dintre ele. De obicei doar de autorulota pentru vacanta.

Insa in acelasi timp nu ii inteleg pe cei care isi urasc masinile. Sau altfel spus, care le abuzeaza fara miza. Vecinul de cort de care v-am mai povestit astazi m-a intrebat daca stiu vreo metoda de "crackuit" masina pentru ca si-au uitat cheile inauntru. N-am incercat niciodata sa deschid fara cheie nicio masina, nici proprie nici straina asa ca nu mi-am putut refuza experienta.

Limbajul universal al gazelor de esapament

Ma trezesc niste voci nervoase. Se aud de parca ar fi din masina mea. Din fericire nu sunt, ma uit pe geam, insa sunt practic lipiti de masina mea.

"Ti-am zis sa o iei pe aia albastra. Numai eu tre' sa le fac pe toate"

O Dacie model vechi, 2 adulti + 2 copii maricei, toti patru subspecia "cocalarius" plus un morman de haine si obiecte greu de identificat sunt lipiti cu totii de tabla "psihomobilului" (asa imi alint eu rulota).

Jeez!

Omul de Neanderthal si planificarea

Intr-o discutie cu un amic acesta exclama cu adresa la unii dintre semenii nostri de alte etnie/rasa: "Sunt niste neanderthali, n-au niciun pic de simt de planificare. Daca le dai azi o suta de lei maine nu mai au nimic." E mai putin important care sunt semenii la care facea referire, n-am sa pomenesc acum de ei spre satisfactia viermilor cei neadormiti ai ONG-urilor care vaneaza exprimari mai plastice despre etnii si rase, ca poate cu ocazia exprimarii plastice mananca si gura lor ceva.

Ce mi-a atras insa atentia in discursul amicului meu era nedreptatea pe care o facea Omului de Neanderthal.

31 august, Vama Veche asa cum ar trebui sa fie

Astazi Vama Veche arata asa cum mi-as dori sa fie tot timpul. Au plecat inapoi in viesparele corporatiste toti cocalarii cu ifose pe jeepul firmei. Azi isi fac bagajele si jandarmii si salvamarii, e ultima zi de sezon si pentru ei. Oameni putini, cat de culoare locala, caldura cat sa nu fie frig, soare cat sa nu fie nevoie sa porti palarie, valuri cat sa auzi marea si daca esti intors cu spatele.

O zi spectaculoasa, clara, stralucitoare. Daca ar fi undeva asa 12 luni pe an jur ca m-as muta acolo, no matter what. Asta e Vama, asa cum arata acum, asa ar trebui sa fie tot timpul.

In Bulgaria

Dupa multe zile in care m-am trezit cu ochii in fasia dintre Romania si Bulgaria mi-a venit ideea sa intru si in Bulgaria. Evident, nu pe fasie, am si eu o varsta, nu-mi place sa fug asa, de aiurea, ci normal, prin locul special amenajat, vama adica.

Imi iau slapii, buletinul si ceva bani de buzunar si pornesc in aventura vietii mele. La punctul de trecere un granicer ma intreaba ce vreau. Ii spun ca vreau in Bulgaria. Da din cap, probabil ca a vazut destui din astia ca mine. "La duty-free" adaug eu, ca sa fiu mai credibil.

Bietul om izbucneste "ce duty-free, dom'le, nu exista niciun duty-free, ce duty-free, asta e UE, in UE nu exista duty-free-uri. Doar 2 magazine scumpe, unul romanesc si unul bulgaresc".

Syndicate content


by Dr. Radut