Skip to Content

Libertatea voastra de a iubi javrele inceteaza acolo unde incep gleznele mele

Ghici ghicitoarea mea: ce au in comun Rosia Montana, copilul de patru ani mancat de maidanezi in Bucuresti si suspendarea domnului Basescu? (ca sa nu exista confuzii, supendarea de anul trecut, nu aia care va veni din nou).

Daca nu ati ghicit inca atunci va spun eu: toate acestea au in comun prapastia care pare fara fund din societatea romaneasca, care ii desparte pe romani unii de ceilalti. Ura viscerala pe care o incearca romanii unii fata de ceilalti. Pentru ca sunt(em) diferiti.

As zice 'din fericire' suntem diferiti, pentru ca mi s-ar parea cumplit de plictisitor sa fim cu totii la fel. Sa ascultam aceeasi muzica. Sa mancam la fel. Sa ne imbracam la fel.

Am aflat ca suntem diferiti (eu cel putin) imediat dupa decembrie '89 insa nu ne-au ajuns 23 de ani ca sa ne obisnuim cu ideea. Eu inca mai ma minunez de cate seminte pot manca concetatenii mei, ce muzica pot asculta (jeez!), inca mai ma minunez de inflatia de maiouri, slapi si lanturi groase la gat din centrul Bucurestiului vara.

Da, suntem diferiti si eu pot sa traiesc cu asta foarte bine cata vreme tinem cu totii cont de o regula simpla: libertatea mea se termina acolo unde incepe libertatea celuilalt. Si viceversa.

Nu ma intereseaza ce muzica asculta vecinul meu RATB-ist cata vreme nu ma obliga si pe mine sa o ascult. Nu ma intereseaza cate seminte mananca atat timp cat nu sunt obligat sa calc prin cojile lui. Nu ma deranjeaza ce animale de companie au pensionistii din Bucuresti cata vreme aceste animale se afla in curti, tzarcuri langa blocuri, apartamente sau lese. Libertatea cutzofililor de a avea caini inceteaza acolo unde incep gleznele mele.

Acesta este punctul in care apare prapastia care ne desparte pe noi romanii unii de ceilalti. Daca ii explic unui conational de-al meu ca pute a transpiratie stratificata de cinci zile imi spune ca sunt intolerant. Daca ii spun ca nu vreau sa ascult impreuna cu el manele imi recomanda mai multa toleranta. Daca le explic iubitorilor de caini salbatici ca orasele nu sunt rezervatii pentru caini salbatici (sau, cel putin, eu mi-as dori sa traiesc intr-un oras fara caini salbatici) imi spun ca sunt un criminal, pentru ca le doresc moartea bietelor fiinte lipsite de aparare.

Legat de povestea apocaliptica cu copilul mancat de viu de cainii salbatici din Bucuresti am auzit zilele acestea mai multe aberatii decat am auzit in ultimii cinci ani la un loc. Scenarii paranoice, cu masonii, cu conspiratiile mondiale care vor sa mascheze Rosia Montana, cu pedofili, cu bunica malefica, etc etc. Am mai auzit si incercari de a bagateliza discutia vorbind despre accidente auto. Un fel de "la cati oameni mor in accidente auto, un copil mancat de viu de caini salbatici in Bucuresti ziua in amiaza mare nu inseamna nimic".

Concetatenii mei manelari, mancatori de seminte, iubitori de javre, de Basescu&alia, de tricouri purtate o saptamana, nu stiu cum sa o formulez mai bine: libertatea voastra se termina acolo unde incepe libertatea mea. Iubirea voastra de tricouri nespalate se termina acolo unde incepe nasul meu. Iubirea voastra de manea se termina acolo unde incep urechile mele.

Libertatea voastra de a iubi javrele libere de pe strazi se termina acolo unde incep gleznele mele.

Comments

Dacă autoritățile locale

și-ar da interesul, nu s-ar mai ajunge la astfel de discuții. Dar atâta timp cât aceștia merg la servici doar ca să își ia leafă și/sau să se ocupe de învârteli, lucrurile nu se vorb schimba.

Mac, habar n-am ce fac

Mac, habar n-am ce fac autoritatile locale insa in ceea ce priveste maidanezii lucrurile au inceput sa se schimbe. In bine.

In Bucuresti au disparut majoritatea maidanezilor ceea ce arata ca se poate.

condamnati la viata

Impartirea asta in doua – iubesc oamenii vs iubesc ciinii – mi se pare artificiala si total nefireasca. Eu iubesc viata, indiferent a cui.

Nu e normal ce se intimpla, nu e normal ca s-a ajuns aici, nu e normal ca nu s-a facut ceva pina acum, nu e normal sa nu se faca nici pt viitor.

Dar toti cei care nu vor ca acesti ciini sa fie condamnati la moarte, trebuie sa se gindeasca ca pt ei acum felul in care-si desfasoara acum existenta salbaticindu-se este mult mai rau.

Si iata ce paradox traim in Romanica: condamnarea la viata este de departe mai grea ca cea la moarte.

Imi place cum suna "condamnati la viata".

Imi place cum suna "condamnati la viata".

Nu stiu daca noi, oamenii suntem cei care ar trebui sa condamne o alta specie la moarte sau la viata. Trilobitii au stapanit planeta vreo 400 de milioane de ani si apoi au disparut. Dinozaurii, mamutii, sutele de specii care dispar definitiv in fiecare an.

Habar n-am care ar putea fi arealul in care cainii salbaticiti care acum terorizeaza populatia oraselor din Romania ar putea fi "relocati". Cei mai multi dintre ei nu cunosc oamenii decat de la distanta, n-au fost niciodata domesticiti, s-au nascut in salbaticie si au trait in salbaticie.

As vrea sa vad si eu un aparator al maidanezilor cum isi ia acasa, in apartament cu copilul lui un caine adult care n-a fost niciodata domesticit.

Sa strigam "au si catzeii drepturi, le-am ocupat planeta" e simplu. Sa faci ceva e mai greu.

pai asta traim toti: o condamnare la viata, fara recurs

pai asta traim toti: o condamnare la viata, fara recurs.

pina la urma sa "adormi" un animal bolnav este totusi o metoda de a-i usura sfarsitul, atunci cind nimic nu-l mai ajuta. oricare dintre cei care striga in gura mare acum NU eutanasiere, ar apela la asta pt propriul animal bolnav incurabil si in suferinta.

iar despre facut ceva aici avem o istorie intreaga care ne condamna la neputinta si nevointa: suntem coboriti direct din Miorita.

in concluzie,

prin simplul fapt ca numesti canii "javre" te discreditezi total si faci ca articolul asta sa fie un alt rahat pe trotuarul internetului. arunci, si tu, la fel ca ceilalti, cu noroi, fara sa oferi o gandire critica si solutii care sa multumeasca pe toata lumea. pa.

mai citeste legea si pe la altii

Solutiile nu trebuie sa le gasim noi, cei care nu vrem caini salbatici pe strazi. Noi v-am oferit o solutie: ii luati in casa, daca nu ii vreti eutanasiati. Voi trebuie sa gasiti alte rezolvari, daca asta nu va convine. E stupid sa imi ceri mie, care nu vreau javre salbatice prin oras, sa gasesc solutii pentru ca tu ai o falsa problema de etica.

Din punctul meu de vedere, rezolvarea e simpla: la iubitori in casa si in lesa, sau eutanasia daca nu au fost adoptati in maxim 7 zile. Pentru informarea ta, in SUA au 48 de ore sa fie recuperati de stapan sau adoptati inainte de a ajunge la injectia letala. In Germania, vreo 8 zile. In Belgia li se ofera cel mai mult timp, 14 zile. Italia, 7 zile. Franta, 5-7 zile.

Absolut peste tot cainii ridicati de pe strazi sunt eutanasiati daca nu ii vrea nimeni intr-un anume interval de timp stabilit prin lege. A zis bine omul: libertatea voastra de a iubi cainii se termina acolo unde incepe libertatea noastra de a ne simti in siguranta in propriile orase. Retine, orase. Nu jungla, nu savana, nu desert, nu stepa. Orase.

Asa ca solutiile voi trebuie sa le gasiti, pentru ca noi ne-am exprimat deja opinia: nu ii vrem liberi pe strazi si nu dorim sa ii adoptam in locul vostru.

Voi sunteti cei care va proclamati sus si tare iubirea pentru ei, nu noi. Noi avem propriile animale de companie pe care le iubim si le ingrijim.

Multe din ele, apropos, luate din strada sau din adapost, acolo unde le-a condamnat sa traiasca iubirea voastra.

7 zile e cam din scurt

7 zile e cam din scurt. Eu unul am avut experienta asta acum, vara aceasta, cand am facut lobby pentru un catzel abandonat aici in Vama (tot de un "iubitor" de caini, care l-a crescut la bloc ca apoi sa il abandoneze) incercand sa ii gasesc un stapan. Daca nu se gaseau niste oameni inimosi sa il adopte ar fi fost condamnat la o moarte lenta prin infometare si frig pe malul marii.

A durat cam o luna, cu mai multe peripetii dar in final a fost norocos si si-a gasit stapanii potriviti.

Eu cred ca eutanasierea este solutia pentru cainii batrani, bolnavi, foarte agresivi (care nu pot fi tinuti impreuna cu alti caini) si pentru cei care dupa o perioada mai indelungata (o luna, trei) nu au fost adoptati de nimeni.

Dar solutia imediata nu este uciderea cainilor ci indepartarea/izolarea de urgenta a cainilor salbaticiti de locul in catre traiesc oamenii.

Iar ONG-urile acestea perverse, care traiesc de pe urma perpetuarii problemei cainilor vagabonzi abia atunci ar putea sa devina utile, prin gasirea cainilor aflati deja in adaposturi niste stapani, in tara, in strainatate, unde reusesc.

Nu numesc cainii in general 'javre'

Nu numesc cainii in general 'javre' ci doar cainii salbaticiti de pe strazile din Bucuresti, care au ajuns sa manance oamenii de vii.

Nu e treaba mea sa gasesc solutii la problemele altora. Cu atat mai putin "solutii care sa impace pe toata lumea". Treaba mea este sa gasesc solutii la problemele mele.

Javrofilii vor trebui sa isi gaseasca singuri solutii pentru iubirea lor de caini salbatici. Sa ii ia acasa la ei, sa ii hraneasca cu copiii lor, sa se mute cu ei in paduri etc.

Treaba mea e doar sa imi protejez propriul copil si propriile glezne de iresponsabilitatea javrofililor (= cainii salbaticiti).

Post new comment

The content of this field is kept private and will not be shown publicly.
  • Web page addresses and e-mail addresses turn into links automatically.
  • Allowed HTML tags: <a> <em> <strong> <cite> <code> <ul> <ol> <li> <dl> <dt> <dd>
  • Lines and paragraphs break automatically.
  • Textual smileys will be replaced with graphical ones.

More information about formatting options

CAPTCHA
Demonstreaza ca esti barbat si nu robot si raspunde la intrebarea de mai jos. :)
Fill in the blank


Smokers | articole