Skip to Content

filme

warning: Creating default object from empty value in /home/paradigma/public_html/modules/taxonomy/taxonomy.pages.inc on line 33.

Trei filme scurte cu Kevin Spacey

Daca va place Kevin Spacey ca mie, poate ca v-ar placea sa auziti ca joaca ocazional si in filme scurte.

Nu sunt multi actori de calibrul lui care sa joace in filme scurte. Mai mult, joaca in filme regizate de no-name-uri, studenti, talentati Taica-Nimeni, participanti la festivaluri de filme scurte. Este forma prin care Kevin Spacey intelege sa ajute si promoveze tinerele talent. Ca na, ma gandesc ca daca ai in portofoliu un film regizat de tine in care joaca Kevin Spacey altfel ti se deschid usile. E inutil sa precizez ca joaca moca. Nu de alta, dar nu prea au studentii bani pentru Kevin Spacey. Va imaginati vreun actor roman din astia putini si cat de cat cunoscuti facand asa ceva? Eu nu.

Chapeau, maitre!

Francezii s-au saturat de filmele frantuzesti

Daca si ei s-au saturat, noi ceilalti, ce sa mai zicem? Dar lasand gluma la o parte, cand a fost ultima data cand ati vazut un film frantuzesc? Din ala in care se graseiaza cum trebuie, de iti simti timpanele unsuroase?

Cand eram mai tanar si mai nelinistit am incercat sa dau iama in filmele frantuzesti, sa vad cam ce se intampla pe acolo. Imi aduc aminte si acum cu placere cand reuseam cate o orgie filmica, gen integrala Jean-Luc Godard cand la cinemateca rulau intr-o saptamana toate filmele musiului. Vedeam cate 2 pe zi, ca sa intre toate. Daca tot n-aveam internet si KFC, macar vedeam filme, chiar si frantuzesti.

Viata lui Pi (2012)

Am vazut de curand "Viata lui Pi". Un film cu iz biblic, de unde aflam ca tigrul poate trai impreuna cu mielul pe un spatiu foarte restrans. Cum ar fi o barca de salvare. Timp de vreo 200 si ceva de zile. Doar cu biscuiti si cu ce mai da Dumnezeu.

Si ca intr-un cuplu real Tigrul si Mielul mai se ciondanesc, mai se urasc, mai isi plang unul altuia pe umar cand vremurile sunt nashpa iar in final au si un divort foarte functional, asa cum putine cupluri au parte, fiecare isi continua cariera pe cont propriu.

Mai aflam spre sfarsitul filmului cum ca povestile sunt foarte bune pentru a ascund. adevaruri incomode cum ar fi lacomie, crime, canibalism si altele.

Armored (2009)

Credeam ca le-am vazut pe toate in domeniul curselor de masini. Curse de tiruri, curse de autobuze, curse de masini care au agatate rulote.

Ce ziceti de ceva curse cu masini blindate, de carat bani? Smile

Filmul este subtirel, cu o intriga la fel de subtirica la mijloc.

Niste oameni care sunt angajati sa care de colo-colo bani pentru banci se pregatesc sa inceapa o viata noua.

Unul dintre ei se zbate in saracie iar sistemul (always The System sucks) vrea sa ii ia casa si fratele minor.

Tot Sistemul l-a trimis sa isi strice echilibrul emotional prin Iraq iar la intoarcere i-a dat o medalie care nu face doua parale.

Asa ca omu' se alatura (nu fara ezitari morale) echipei de colegi care vor sa inceapa o viata noua. Intre timp se razgandeste insa nu e ca la Ikea, "e ok sa te razgandesti timp de 30 de zile".

Cutia (The Box, 2009)

In general SF-urile sunt construite in jurul unei idei care iese nitzel din realitate.

SF-ul "Cutia" este construit insa in intregime in jurul unei dileme morale cat se poate de simple: daca ai putea printr-un simplu act de vointa sa obtii un milion de dolari si prin aceasta sa provoci (si) moartea unui necunoscut ce ai alege?

Personajele din film afla la un moment dat (si noi impreuna cu ele) ca au fost selectate pentru un experiment. Milionul e cat se poate de real, victima reala si ea iar...dilema la fel de reala.

Formula din film (cupluri casatorile sub 40 de ani plus un copil) aduce nitzel cu varianta uzata moral, cu Adam si Eva, doar ca aci Sarpele care momeste arata ciudat (ii lipseste o bucata din fatza) e imbracat cu costum la trei piese si banuim serios ca e reprezentantul unor extraterestri.

Ca si in varianta clasica tot Eva e cea care accepta invitatia Sarpelui (apasa butonul aducator de milion si moartea cuiva) insa in final biata 'eva' trage si ponoasele.

Jumper (2008)

Jumper e un SF light in care personajul/personajele principale "tzopaie" de colo-colo (mult mai spectaculos decat Mircea Geoana), un fel de teleportare naturista, fara scule, pe distante maricele.

Tzopaiala asta a lor nu e chiar asa de nevinovata: mai ciordesc bani din banci, mai isi rezolva mici vendette personale si in general duc un trai peste medie si foarte interesant.

Partea proasta e ca exista o gasca de invidiosi bine organizati, "Paladinii" care vor sa ii lichideze pe "Jumperi".

Ei sustin ca posibilitatea de a te flendura de colo-colo fara a tine cont de legile fizicii ar trebui sa o aiba doar Dumnezeu si ca atare incearca sa pastreze acest monopol.

Si o fac ori de cate ori au ocazia, adica des. Metoda favorita e cu un cutit (probabil special) invelit intr-o panza jegoasa, chestie care aduce un pic cu lichidarea moroilor.

Mai aflam in film la momentul potrivit ca lupta dintre "Jumperi" si "Paladini" e veche rau, de prin Evul Mediu, ca in zilele noastre la Colosseum nu se poate intra dupa o anumita ora decat fraudulos (daca esti bun) si ca daca iti faci siesta pe capul Sfinxului nu te deranjeaza absolut nimeni.

Dictatorul (2012)

Am vazut si eu in sfarsit "Dictatorul", dupa multe amanari si recomandari de la prieteni. Are si revenitul acasa, de pe malul marii avantajele lui, cum ar fi internetul, prizele etc.

Umor un pic cam grosier pentru bronzul meu dar inca suportabil. Am incercat in prima jumatate a filmului sa imi dau seama de cine face filmul misto. De evrei? De arabi? De americani? De mine, spectatorul?

N-am aflat, cel mai probabil ca faceau misto de arabi, in conditiile in care pe actorul principal il cheama Cohen iar arabii din film sunt cum sunt (daca vreti sa aflati cum, vedeti filmul). Daca arabii din film sunt peste tot iar americanii sunt cu political correctness-ul lor facut tandari in fiecare minut de film, evreii din film sunt insa ca Bosonul Higgs, peste tot si nicaieri. E nevoie de un accelerator de particule ca sa ii vezi.

In final cred ca "Dictatorul" e un film din care toata lumea castiga cate ceva. Arabii devin simpatici prin ridiculizare, interventiile armate ale americanilor aproape acceptabile prin umor, evreii stau si ei pe marginea salii de dans si mormaie in perciuni: "vedeti, bre, v-am spus noi ca nu sunt chiar in regula arabii?".

Si, fireste, castiga si telespectatorii ne-americani, ne-arabi si ne-evrei care au ocazia sa rada un pic de cliseele si razboaiele altora.

Syndicate content


Smokers