Skip to Content

filme

warning: Creating default object from empty value in /home/paradigma/public_html/modules/taxonomy/taxonomy.pages.inc on line 33.

Triangle (2009)

Un SF nesperat de bun din 2009, scenariul si regia semnate de Christopher Smith.

Probabil ca ati vazut "Ziua Cartitei". Ei, bine, este cam aceeasi idee, de trait intr-o bucla temporala, cu simpla diferenta ca in "Triangle" buclele se amesteca iar personajele duplicate se intalnesc intre ele si incep sa se cam lichideze in speranta de a-si pastra identitatea/viata. De aici si o intrebare existentiala nelinistitoare: ti-ai omori un 'alter-ego', care are fix viata ta (ca doar de aia este 'alter-ego'), pentru a-i fura viata? Sau de fapt nu ii furi viata 'lui' ci ti-o recapeti pe a ta?.

De aici si o mica dilema etica: atunci cand furi de la un alter-ego iti iei inapoi ceva ce iti apartine sau este doar un furt?

Iar la iesirea din bucla personajul principal isi pune firesc intrebarea daca a iesit cu adevarat si cosmarul s-a terminat sau urmeaza o noua revenire si cosmarul continua.

Zero Tolerance (2015)

Stiti bancul cu Bula care vine acasa si o gaseste pe maica-sa uitandu-se la unul din filmele lui porno?
Si o intreaba, usor jenat "mama, iti plac tie filmele astea?" Iar maica-sa ii raspunde "nu prea sunt pe gustul meu mama, prea multa actiune, dar vreau sa vad daca in final cei doi se casatoresc sau nu".

Cam asa am patit eu cu "Zero Tolerance", un film facut de Wych Kaosayananda. Scris, filmat, facut de el, ca la filmele lui Sergiu Nicolaescu. Cred ca si cateringul din timpul filmarilor tot Wych Kaosayananda l-a facut.

Pasolini (2014)

Am reusit sa vad filmul Pasolini dupa mai multa vreme de cand am auzit de el. Printre torentele patriei e de negasit (probabil ca oamenii au alta treaba decat sa praduiasca un film pe care putini vor sa il vada). L-am gasit cu greu intr-o zona nefrecventabila a internetului, ceea ce mi s-a parut mai mult decat ironic, pentru un film despre ultima zi din viata unui mare nefrecventabil, un homosexual marxist si ateu intr-o tara profund catolica, un anti-consumerist care a deranjat pe toata lumea si care se ocupa de atat de multe lucruri incat era intrebat des ce profesie are.

Ocazie cu care raspundea ca este "scriitor", idee preluata si in film.

Elysium (2013)

Daca va place de Matt Damon si va plac si SF-urile cu roboti atunci filmul acesta este pentru voi.

Daca insa sunteti ca mine, adica va este indiferent Matt Damon si va irita filmele cu roboti atunci s-ar putea ca filmul acesta sa nu va placa.

Iar daca mai aveti ghinionul, ca si mine, sa urati filmele moralizatoare, cu glumite de stanga, alea cu negrii defavorizati care sunt ei negri si cu patronii albi lacomi pentru ca patronilor albi le lipseste glanda umanitatii atunci filmul asta o va sa irite de-a binelea.

Un SF care incepe promitator, cu scene post-apocaliptice, cu un Pamant suprapopulat, cu atmosfera poluata, din care bogatasii s-au retras undeva pe orbita, pe un satelit artificial, unde traiesc ca smecherii, aer curat, vegetatie multa, niste dispozitive medicale care ii vindeca de toate cele si evident, multi roboti care sa ii apere de fraierii frustrati de pe planeta albastra.

Cum ar arata afisele de film ale viitorului?

Daca v-ati intrebat vreodata cum ar putea arata afisele de film ale viitorului aveti aici un posibil raspuns.

In locul afiselor statice, cu care ne-am obisnuit, niste afise dinamice, in care se mai misca una, alta.

Enjoy!

Divergent (2014)

M-am lasat dus de ceva cantece de sirena de pe net si mi-am zis ca trebuie neaparat sa vad si eu "Divergent", un SF aparut anul acesta. Asa ca bag torentele in priza, descarc singura versiune disponibila, o versiune filmata in sala, miscata, cu sunet infundat de mi-ar fi trebuit subtitluri. De fapt avea subtitluri, dar in spaniola. In fine, trec peste imperfectiuni, ma imersez in experienta de a sta ca in sala, ignor conturul urechilor cheliosului care s-a incapatanat sa stea mai tot timpul filmului ridicat in calea camerei de filmat si ma concentrez la film.

"Divergent" este un fel de nostalgie dupa "Matrix" altoita cu "Hunger Games". Cu un pic de aroma de "1984" pentru un plus de gust. Teoria conspiratiei, o lume postapocaliptica, picioare in gura, un pic de pipaiala romantica (nefinalizata insa cu vreo copulatie epica), le avem pe toate.

In afara de Kate Winslet (dolofana aia de statea atarnata de catargul Titanicului) eu nu am mai recunoscut pe nimeni in film, imi marturisesc cu umilinta ignoranta in ale filmului american contemporan. Iar de regizorul Neil Burger recunosc cu aceeasi umilinta ca e prima data cand aud.

Der Untergang (2004)

A incerca sa vorbesti "cinstit" despre Adolf Hitler in zilele noastre e ca si cum ai sa vorbesti "cinstit" despre gripa in departamentul de marketing al unei fabrici de medicamente antigripale. E greu spre imposibil. Laughing out loud

Nu pentru ca Hitler nu ar fi fost un vizionar, un personaj gigantesc, care a facut istorie ci pentru ca, nu-i asa?, vae victis. Pentru Hitler si viziunea lui despre lume jocul s-a terminat prost iar cazurile acestea invingatorii iau tot. Inclusiv interpretarea trecutului.

Cu toate acestea Caderea este un film cinstit, in care regizorul Oliver Hirschbiegel incearca - atat se poate in lumea condusa de fostii adversari politico-ideologici ai lui Hitler - sa prezinte personajul principal si un pic din cei din jurul lui cat mai onest, cat mai autentic. Un Hitler cu multe accente umane, cu slabiciuni, cu ambivalente, sfasiat intre propria propaganda pe care si-a internalizat-o si a carei victima a devenit si realitatea dura. Germania asa cum se vede prin ochii catorva personaje care au condus-o 15 ani, pe marginea prapastiei.

Dallas Buyers Club (2013)

Un cocalar din America ajunge in urma unor ghidusii de-ale lui batut la un spital unde afla ca are SIDA si inca vreo 30 de zile de trait.

In lumea lui de cocalar homofob SIDA nu pot face decat domnii care sunt pe invers, asa ca se trezeste cu doua probleme, amandoua la fel de mari. Una ca e cu un pas in groapa (cand esti pe moarte se cheama ca ai o problema, sigur) si a doua, ca toti prietenii lui la fel de cocalari si la fel de homofobi sunt convinsi ca a primit SIDA pe usa din dos.

Este inscris intr-un program experimental randomizat dublu orb, in care jumatate primesc medicamentul, jumatate primesc placebo. El nu se simte mai bine, de unde trage concluzia ca primeste placebo.

E un om simplu, dar cu potential. Cauta pe internet si afla ca exista medicamente care ii pot prelungi viata. O singura problema, insa. Traieste in SUA, "da land of da brave" iar FDA-ul (institutia care aproba medicamentele) nu accepta importul acelor medicamente de care el are nevoie.

Trance (2013)

De la Danny Boyle, acelasi tip care a facut "Slumdog Millionaire", "127 de ore" si "Trainspotting" vine si "Trance". Probabil ca le-ati vazut pe toate si v-au placut toate, la fel ca si mine. "Trance" este un film de actiune bunicel insa total nerecomandat hipnoterapeutilor sau clientilor lor.

Filmul perpetueaza acele mituri si preconceptii despre hipnoza si hipnoterapie cu care ca hipnoterapeut cu acte in regula m-am luptat zece ani in cabinet, acele mituri in care clientul comanda o sendinta de hipnoza ca pe o ciorba de burta la restaurant cu scopul precis de a-si gasi lantisorul de aur pierdut sau de a isi uita fosta iubita care a fugit cu altul. Ok, ok, si daca nu s-a saturat cu o singura sedinta poate sa o comande eventual si pe a doua. Nota, va rog!

Dupa nunta ("After the Wedding"/"Efter brylluppet" 2006)

Singurul film danez nominalizat la Oscar din 1990 pana la el. Un film exceptional in regia Susannei Bier in care oameni reali au de luat decizii reale (forget Rambo & Godfather). Lucrurile aparent simple sunt cele mai complicate.

Un film fara pistoale, fara cutite, fara sirene de politie, fara efecte speciale. Un film in care vezi decorurile doar daca iti propui constient asta, altfel esti absorbit total de mimica si emotiile personajelor.

Un film caruia ii ghicesti cu greu evolutia, in care nu toata lumea este salvata si in care nu toata lumea trebuie sa plece multumita din fata ecranului la sfarsitul filmului.

The Iceman (2012)

"Iceman" e povestea reala a unui polonez care multi ani a avut un job mai putin obisnuit: lichida oameni pentru mafia newyorkeza.

La fel ca multi altii (functionari nazisti gen) Richard Kuklinski reuseste sa isi compartimenteze foarte bine viata personala de cea "profesionala". Are o familie reusita, la care tine mult si de care se preocupa. La fel si viata profesionala, e bun in ceea ce face, sefii sunt multumiti. Doua lumi diferite in care se descurca foarte bine, cata vreme acestea nu interactioneaza una cu cealalta.

Porecla de "Iceman" i-a fost data de colegii de breasla din cauza obiceiului lui de a-si congela victimele pentru a-i confuziona pe anchetatori in ceea ce priveste momentul mortii.

Povestea lui Kuklinski este una mai degraba banala (si cea reala si cea din film), un tip comun, sociopat, abuzat fizic in copilarie (batai fioroase din partea ambilor parinti, unul din fratii lui a murit in urma unei batai de la parinti), o pozitie minora in mafie, a functionat ca un slujbas disciplinat, docil, dupa un program si o disciplina aproape corporatista. Ca tot facea parte dintr-un fel de corporatie...

12 Years a Slave (2013)

12 Years a Slave. Genul de film unde plangi. Dupa bani, in cazul in care ai dat bani pe el.

Film facut dupa toate retetele hollywoodiene de stors lacrimi, care de revolta, care de empatie, care de bucurie cand apare, pardon de expresie brucewillisul de serviciu si ii salveaza pe toti.

Filmul incepe cu scene pentru care comunitatea BSDM i-a fost cu siguranta recunoscatoare producatorului, niste bice epice la funduletzele maronii ale actorilor, ceva violuri, una, alta.

Bun, n-o sa va dezvalui acum toate scenele bune din film, daca vreti puteti sa il vedeti, as vrea doar sa va spun ca mie mi se pare un film mincinos si manipulativ in intentie.

Sa ne intelegem. Sclavia negrilor a existat si a fost o inventie anglo-americana reprobabila. Aici cred ca suntem cu totii de acord. Si viata sclavilor negri nu prea era o petrecere toata ziua. Si aici suntem de acord. Sunt convins ca ororile descrise in film s-au intamplat cu adevarat.

Vanatoarea (The Hunt /Jagten - 2012)

"Vanatoarea" este unul din acele filme care dupa ce s-au terminat nu poti/nu vrei sa faci altceva decat sa te gandesti in continuare la film. Si asta dupa un film de doua ore, in care ai stat pana la ultimul frame din genericul de final.

Pana la acest film nu stiam nimic despre filmul danez. Acum stiu cel putin doua lucruri:

1. ca filmul danez exista si
2. ca vreau sa vad mai multe filme daneze. Smile

Thomas Vinterberg reuseste sa creeze o poveste revoltator de credibila in care viata oricaruia dintre noi, cu imperfectiunile ei dar bine asezata poate sa o ia razna intr-un singur moment fara sa stim unde se opreste.

Vinterberg alege pentru asta o metafora perversa, se adreseaza unei frici atavice pe care o avem cu totii, aceea ca ne-am putea transforma oricand din vanatori in vanat.

Changing lanes (2002)

Am vazut accidental ieri "Changing lanes" ("schimbari de banda"), vechi, simplu si bun, un film pe care nu il stiam.

Cu trei actori de top (cel putin din topul meu personal) Samuel Jackson, Ben Affleck, Toni Collette, cu aparitii meteorice ale lui William Hurt si Sydney Pollack.

O poveste simpla, pe care o traim cu totii in fiecare zi in orice oras mare: ne ducem vietile pe benzi de circulatie paralele, circulam in viteza unii pe langa altii, grabindu-ne in diferite locuri din motive diferite. Iar uneori ne ciocnim unii de altii si aceste "grabiri" ale noastre interfereaza si dau nastere la consecinte imprevizibile.

Nymphomaniac Vol. I (2013)

Lars von Trier a facut public trailerul pentru "Nymphomaniac". Se anunta un film hot Smile

Intr-o lume inundata de pornografie ieftina e destul de greu sa atragi atentia cu ajutorul sexualitatii insa Lars von Trier cred ca poate. Inca nu m-a plictisit niciun film de-al lui. Plictisit in sensul de previzibil, de sa spun "ok, acum asta face asa si asa, si asa se termina." Anticristul a fost unul din cele mai bolnave filme pe care le-am vazut vreodata, bolnav in sensul bun al cuvantului. Pe cuvant de psihoterapeut cu acte in regula. Smile

Abia astept sa apara "Nymphomaniac". Pana atunci ne multumim cu trailerul.

Syndicate content


Smokers