Skip to Content

Cronica unui taraboi evitat

Daca e sa urasc ceva pe lumea asta atunci e sa fiu Cassandra de serviciu. Mi se intampla des, mult prea des pentru gustul meu. De aceea in ultima vreme, in loc sa prognozez pur si simplu dezastrul am incercat si abordari noi, cum ar fi sa il previn sau daca e total in afara controlului meu sa nu mai vorbesc despre el. O Cassandra tacuta e o Cassandra multumita.

Azi mai pe la pranz asa stateam la terasa mea favorita, ascultand muzica buna si mufat ferm la priza unica. Langa mine maraia multumit Robinson, dupa ce a incasat de pe la toate mesele cate ceva, mai un cartof, mai un os. Iar langa Robinson se balanganea din toate incheieturile un copilas care tocmai descoperea realitatea plina pana la refuz de corpuri contondente.

Copilasul se descurca binisor cu explorarile lui, mai dadea cu capul, se soca, isi revenea si nu deranja pe nimeni. Nici macar pe Robinson. De undeva din adancurile intunecate ale terasei se napusteste asupra lui ca o fiara o persoana - care am tras din context concluzia ca era mama - care il insfaca violent, il zgaltie bine, ii da doua palme la fund si il taraste la o masa. Evident, copilul face un taraboi ingrozitor, intretinut o vreme de ceva zgaltaituri suplimentare: "acum de ce plangi?". Ma gandeam serios sa raspund eu in locul lui "de la zgaltaieli plange, cucoana", dar m-am abtinut. E soare, marea toarce ca o pisica sedata, priza pompeaza 220V in laptop, de ce ma-sa sa ma iau in coarne cu distrusa aia?

Urletele trec, muzica iar e buna iar copilasul iar incepe explorarea realitatii contondente. In liniste. Cade, se loveste, se ridica, totul in liniste, civilizat. Cred ca era adoptat, ca nu semana la comportament cu apucata aia de mama a lui.

Iar cand totul era perfect mama isi ia din nou tinuta de lupta, fatza de pradator si se arunca asupra copilului linistit.

Aici revenim la partea cu Cassandra. Stiam ce se va intampla. 10 minute de urlete in care as fi fost extras cu forta din universul meu linistit si tarat intr-un univers violent si galagios. Asa ca devin o Cassandra care isi depaseste destinul si abordez mama dezlantuita: "Imi dati voie sa vi-l aduc eu la masa?" Se opreste din atacul asupra copilului si ma intreaba blocata "de ce?" "Pai e simplu, eu vi-l aduc fara zgaltaituri si fara palme, asa ca n-o sa mai urle si toata lumea va fi multumita. Mai ales copilul"

N-a zis nimic dar cred ca i-a placut ideea mea, pentru ca s-a concentrat si si-a transportat copilul la masa fara sa il mai zgaltaie inutil.

Copilul n-a mai urlat, muzica s-a auzit in continuare iar eu am inceput sa ma intreb daca nu cumva la cursurile de parenting care sunt acum la mare moda n-ar prinde bine si un modul despre cum sa iti transporti copilul fara sa il zgaltai. Spre multumirea publica...

Comments

Post new comment

The content of this field is kept private and will not be shown publicly.
  • Web page addresses and e-mail addresses turn into links automatically.
  • Allowed HTML tags: <a> <em> <strong> <cite> <code> <ul> <ol> <li> <dl> <dt> <dd>
  • Lines and paragraphs break automatically.
  • Textual smileys will be replaced with graphical ones.

More information about formatting options

CAPTCHA
Demonstreaza ca esti barbat si nu robot si raspunde la intrebarea de mai jos. :)
Fill in the blank


Smokers | articole