Skip to Content

Carnaciorii orfelini

Ma foiesc printr-un supermarket fara sa fiu hotarat ce as vrea sa mananc deseara. Ca doar de asta merge omu' la supermarket, ca sa-si lamureasca cam ce ar vrea sa manance.

In miscarile mele dezordonate pe culoarele supermarketului dau peste un cuplu ciudatzel, imbracati foarte modest, curat, cu doua, trei ceva-uri puse in cos.

Se uitau la rafturi cu mirarea si bunavointa cunoscatorilor de arta, priveau intelepti si uneori atingeau cu sfiala un produs si apoi il asezau cu grija la loc. Ca pe o piesa scumpa ce este.

Recunosc ca i-am studiat un pic cu coada ochiului, cu multa bunavointa, mi se pareau simpatici. El, mititel, negricios si agitat, ea uriasa, alba, miscandu-se cu atentie, constient si cu demnitate.

La un moment dat cautarile noastre colective printre rafturi ne aduc impreuna langa un raft in care printre conserve aparea si o punguta cu carnaciori cantariti/etichetati la raionul de mezeluri, abandonati intr-un loc nepotrivit. Probabil cineva si-a reevaluat bugetul si prioritatile iar carnaciorii respectivi devenisera carnatus non grata (sper ca am scris corect).

Domnul mic, negricios si agitat ii semnalizeaza sotiei "Uite, cineva a lasat carnatii astia aici". Sotia nu pare miscata. Sotul continua: "Nu sunt de aici, i-a luat de la mezeluri si i-a lasat aici". Sotia il ignora in continuare. Domnul, nemultumit de dezordinea adusa universului de catre abandonatorul fara inima vine cu o propunere concreta: "Hai sa ii luam noi".

Sotia reactioneaza de data aceasta: "Potoleste-te dracului, ce carnati sa luam?".

Domnul atinge cu multa mila punga abandonata, trist, resemnat, ca si cum ar fi trebuit sa arunce in strada puiul de pisica de abia gasit. Insa, evident, nu il cunosteam, sub carcasa mica si negricioasa se afla clar un suflet de luptator.

O secunda de neatentie din partea doamnei masive, albe si domnul sotz cu o miscare rapida arunca punga cu carnaciorii orfelini in cos.

M-am uitat la fatza lui. Nu mai era trista, ci multumita si senina, ca si cum echilibrul universului se restabilise.

M-am mai foit o vreme pe langa ei pentru ca ma rodea curiozitatea sa ii urmaresc pana la casa de marcat, sa vad reactia doamnei la vederea carnaciorilor insa astia doi erau pusi pe plimbat in tot supermarketul iar eu eram mort de foame.

Asa ca mi-am luat propria punga cu carnati si m-am dus la casa de marcat. Nu stiu daca am facut bine pentru ca de azi de la amiaza ma urmareste imaginea cuplului cu carnaciorii orfelini, chiar as fi vrut sa vad deznodamantul povestii.

Poate ca ar fi meritat sa mai zabovesc putin prin magazin...

Comments

o poveste intr-o imagine

Superb post. O poveste intr-o imagine instantanee din viata orasului, din viata omului, a dvs., a dansilor.

Excelent scris, expresiv, dinamic si intuitiv.

Nu pot sa spun decat WOW!

Post new comment

The content of this field is kept private and will not be shown publicly.
  • Web page addresses and e-mail addresses turn into links automatically.
  • Allowed HTML tags: <a> <em> <strong> <cite> <code> <ul> <ol> <li> <dl> <dt> <dd>
  • Lines and paragraphs break automatically.
  • Textual smileys will be replaced with graphical ones.

More information about formatting options

CAPTCHA
Demonstreaza ca esti barbat si nu robot si raspunde la intrebarea de mai jos. :)
Fill in the blank


Smokers | articole