Skip to Content

bloguri

warning: Creating default object from empty value in /home/paradigma/public_html/modules/taxonomy/taxonomy.pages.inc on line 33.

Anxietati (auto)biografice

Unul din avantajele de a avea un blog "generalist" si de a nu trai din el este acela ca poti sa scrii tot ce iti trece prin cap si in ce ritm doresti. De la zece posturi pe zi la unul la doua luni.

Cand nu traiesti din blog diferentele de trafic de la o zi la alta nu schimba nimic. Chiar daca numarul unicilor pe zi nu modifica gustul cafelei de dimineata nu pot sa nu ma intreb din cand in cand de ce un post de aici are 2000+ vizualizari iar altul doar 50.

Biblioapocalipsa dupa Chinezu

Chinezu (pentru cine nu il stie pe Chinezu apasati repetat tasta google) a lansat o leapsa pe atat de simpla, pe atat de plina de miez.

Sa se hotarasca fiecare blogger care pune botu' la leapsa care au fost cele mai semnificative pentru el insusi zece carti, sa faca o lista si sa o posteze pe blogul personal pana la 31 ianuarie a.c. 23.59.

Cum sunt un pic in dezavantaj, eu fiind din cauza vicisitudinilor sortii pe GMT, tre' sa ma grabesc, ca la mine se termina deadline-ul cu doua ore mai devreme.

Adrian Nastase, blogger de travel

Trebuie sa va marturisesc fara niciun misto ca mie imi place bloggerul Adrian Nastase. Articolele kilometrice scrise de el prin presa mie nu mi-au spus mare lucru, niciodata n-am avut rabdare sa le citesc pana la capat, ca primministru l-am urat din tot sufletul, dar ca blogger Adrian Nastase mi se pare bun. Bun spre excelent.

Spumos, inteligent, cu simtul umorului, informat, cu flash-uri culturale frecvente. Mai un pictor de care eu n-am auzit niciodata, mai un obicei ciudat dintr-o tara indepartata, Adrian Nastase scrie despre de toate.

Dintre posturile bloggerului Adrian Nastase cel mai mult mi-au placut cele cu teme de calatorie, sunt multe. Atat de multe in economia blogului domniei sale incat as fi tentat sa spus ca blogul lui Adrian Nastase este mai degraba un blog de travel decat un blog politic.

Viitorul este lache

O fotografie trista a unui domn care isi asteapta cuminte partenera facand ceva texting si tinandu-i poseta devine un excelent prilej pentru reflectii filosofic-antropologice:

Servil şi umil, masculul epocii aşteaptă să i se pişe consoarta. Îi ţine poşeta şi butonează pe telefon. Nu e genul de mascul care ia ce vrea, dar e genul care aşteaptă. Cuminte, cu poşeta în mână, să îi vină şi rândul lui la împerechere. Şi speră că aia e destul de urâtă încât să n-o agăţe vreun hăndrălău. Să se întoarcă la el. Că îi oferă două lucruri de care orice femeie are nevoie: suport emoţional şi suport pentru poşetă.

Despre ce scriu bloggerii?

Intr-o discutie pe care am avut-o de curand a venit intamplator vorba si despre blogging. Interlocutorul meu mi-a pus o intrebare simpla, "ok, si despre ce scriu bloggerii?"

Intrebarea e simpla, raspunsul e mai complicat. Am incercat un raspuns mai general "pai fiecare blogger scrie despre ceea ce ii preocupa" Interlocutorul meu s-a apucat sa imi "felieze" raspunsul: "deci un popa scrie pe blogul lui despre cele sfinte, un fotbalist despre fotbal sau femei iar un politician despre voturi"

Defensive living

Citesc cateva sfaturi care se doresc a fi practice despre cum sa parasesti cu bine un aeroport. WTF? De cand a devenit un aeroport un loc atat de periculos incat sa ai nevoie sa citesti ponturi despre cum sa il parasesti in siguranta??

Turista japoneza care a fost omorata putea foarte bine sa moara in Obor sau la Opera sau in fata Ambasadei Japoniei. Faptul ca un taximetrist criminal a luat-o de la aeroport e doar un detaliu, putea sa o ia de oriunde.

Autorul sfaturilor face o analogie cu defensive driving. Mda. Ce-ar fi daca am extinde conceptul pana la defensive living? Adica sa ne traim vietile intr-o aparare totala. Sa ne protejam identitatile online. Parolele. Portofelele. Gentile. Ideile. Sa evitam contactul vizual cu ceilalti pentru ca nu se stie niciodata. Sa vorbim "cifrat" la telefon. Sau si mai bine fara telefon.

Provocarile meselor din viata barbatilor

Citesc pe blogul lui Cabral un text despre una din provocarile majore din viata barbatilor obisnuiti si anume sa faca o masa.

Sigur, nu este vorba de a asambla o masa de la Ikea, din aceea careia ii strangi suruburile in fiecare zi si tot se misca, ci sa faci o masa de la un capat la celalalt.

Il inteleg pe Cabral si sunt solidar cu el in aceasta incercare deosebita, eu am trecut-o de trei ori pana acum si cine stie cate vor mai urma...

Dezamagiri reciproce si colective

Citesc pe blogul lui Vlad Petreanu Pleacă, Traian Băsescu!. Imi place cum scrie Petreanu chiar si atunci cand nu sunt de acord cu ceea ce scrie. Scrie bine si asta e tot ce conteaza. Smile

De data asta imi place si CUM a scris si CE a scris. Singurul lucru cu care nu prea sunt impacat este CAND a scris. Ar fi fost o idee buna daca ar fi scris "Pleacă, Traian Băsescu!" inainte de referendum.

Syndicate content


Smokers