Skip to Content

amintiri din copilarie

warning: Creating default object from empty value in /home/paradigma/public_html/modules/taxonomy/taxonomy.pages.inc on line 33.

Vanzatorii de mațe, sindromul Vanghelie si Brexitul

Acum multi ani eram angajat ca agent de vanzari la un importator de mațe. Ma rog, "mațe" le ziceam noi, ele se numeau oficial "materiale tehnologice pentru industria carnii". Adica membranele acelea cu care se fac salamul, parizerul, cremvurstii si alte mizerii.

Eram o firma mica, vreo 6-7 persoane cu patron cu tot. Viata era relativ tihnita pentru noi, cei doi vanzatori, eu si un coleg. Patronul era multumit ca aveam vanzari bune, ne dadea comisioane grase direct din buzunar, fara impozite, nu ne intreba unde plecam, de unde veneam si pe ce consumam benzina. Important pentru el era sa vindem. Uneori, dupa o luna buna, cu vanzari beton faceam cate o ieseala la carciuma (pe banii patronului, evident) unde ne faceam praf toata firma, inclusiv fetele de la contabilitate. Viata in companie era buna.

La un moment dat nus' ce i-a casunat patronului ca a angajat un tip nou, cu o moaca suspecta (cam ca George din Seinfeld, daca vi-l mai aduceti aminte, dar cu aspect mult mai penal, avea pana si mustata). Vanghelie se numea. Nicio legatura cu politicianul de origine rroma cu acelasi nume. Vanghelie asta noul nu stia sa faca nimic, nu avea niciun rol clar in firma, patronul ne-a spus laconic ca l-a angajat ca sa ne ajute pe noi vanzatorii la ce avem nevoie si ca sa il luam cu noi, sa ii aratam care e treaba cu vanzarile, sa ii dam ceva de facut, telefoane, facturi, orice.

Patul ardelenesc

Cand eram copil, sa tot fie vreo patruj' de ani de atunci, am ajuns la un moment dat intr-o gospodarie taraneasca de pe undeva de pe dealurile din jurul Hunedoarei, in niste locuri in care n-au avut succes nici colonistii imperiului roman, nici mai tarziu colonistii italieni trimisi de imparatul Austro-Ungariei, nici apoi colonistii comunisti trimisi cu colectivizarea. Ce dreaq sa colectivizezi acolo, ca daca nu erai atent cand oua gaina, nu mai prindeai oul care o lua la vale, dus era...

O oaza de latinitate

Casa in care am copilarit avea doi vecini unguri si un sas. Un ungur in stanga, un ungur in dreapta si sasul in fata, peste drum. Copiii lor erau cam de aceeasi varsta cu mine asa ca ne jucam des impreuna iar atunci cand ne jucam obisnuiam sa le spun ca eu sunt o oaza de latinitate acolo. Era e expresie care imi placuse pe la scoala si mi se parea ca intr-un chip ironic se potriveste de minune. Vecinii mei aveau simtul umorului, chiar daca eu il testam destul de intens. Smile

Paradigma. Reloaded

Acum vreo 12 ani ma tot gandeam sa imi cumpar un nume de domeniu. Intentia mea era pe atunci un forum, forumurile erau forma cea mai raspandita in care oamenii schimbau impresii si se injurau unii pe altii, blogurile inca nu erau atunci pe val. De fapt nu existau deloc, daca e sa ma gandesc mai bine. Smile

Syndicate content


Smokers