Skip to Content

100

warning: Creating default object from empty value in /home/paradigma/public_html/modules/taxonomy/taxonomy.pages.inc on line 33.

Ion Iliescu (nu) a murit

Inainte de 1989 aveam un amic care avea o sticla de vodca ruseasca nedesfacuta. Celor care nu ati traiti atunci nu pot sa va fac sa intelegi ce insemna asa ceva. Nu am cum. Faceti, va rog un efort de imaginatie, imaginati-va ceva foarte valoros pentru voi si inmulti cu zece.

Amicul meu spunea, mai in gluma, mai in serios ca n-o desface decat atunci cand moare tovarasul Nicolae Ceausescu. Adica atunci cand aude ca a murit se duce acasa, ia sticla de vodca, iese in strada si bea primul trecator, nu conteaza cine e. Era om serios, eram sigur ca asta va face, insa soarta a vrut altfel.

Istoria e scrisa de invingatori si sponsorii lor

Cineva mi-a recomandat niste filme despre WWII. Le-am pus pe lista, vreau sa imi fac timp sa le vad, am incredere in recomandarea facuta.

Insa mie filmele despre razboaie in general si despre WWII in particular mi s-au parut intotdeauna foarte problematice. Cam orice film despre WWII mi se pare fishy.

Treaba cu filmele astea e ca sunt ca la fotbal, daca te duci in tribune oricat ai spune ca te duci pentru frumusetea jocului si sa castige cel mai bun etc tot nu ai cum sa nu tii cu o echipa sau alta. Iar daca mai ai si un interes (de exemplu pui si tu, ca omu', un pariu) atunci esti mancat.

Easy come, easy go

Intotdeauna m-a fascinat capacitatea copiilor mici de a-si gestiona relatiile. Cine a avut rabdare sa ii observe cum procedeaza atunci cand sunt impreuna cu alti copii stie despre ce vorbesc.

Mi se pare ca marea majoritate a copiilor functioneaza dupa o filosofie relationala pe care eu as numi-o "easy come, easy go". Cu alte cuvinte te califici usor pentru a intra in universul copilului (de multe ori e suficient un salut sau o invitatie simpla "pot sa ma joc cu tine?") dar daca faci gesturi nepotrivite sau pur si simplu ESTI persoana nepotrivita la fel de usor iesi din universul copilului.

Exact cum ziceam, easy come, easy go.

Nu sariti gardul, ies eu din cand in cand

Ma plimbam azi mai dupaamiaza cu jumatatea mea mai buna prin Phoenix Park, ca tot stam aproape si la un moment dat vine acel moment magic cand sistemul a terminat de procesat berea veche si ar vrea sa faca loc la cea viitoare. Din motive pe care eu nu le inteleg prea bine in parcurile din Irlanda nu exista toalete publice.

Situatiile disperate cer masuri disperate asa ca m-am hotarat sa rezolv problema Vama-Veche-style, profitand de abundenta vegetatiei.

Campiile omnivore ale realitatii

Imi plac foarte mult vegetarienii. Imi plac pentru figurile lor inocente atunci cand ii intreb de ce sunt vegetarieni. Unii imi explica ca si viteii au suflet, altii mi-o baga poetic pe aia cu carnea care este o materie organica aflata in descompunere iar aia mai scoliti, care au mai pus si ei mana pe o carte de medicina mi-o baga pe aia cu acidul uric, guta, etc. Insa cei mai multi vegetarieni penduleaza neconvingator intre posibilile explicatii. Aproape ca as trage concluzia ca cei mai multi vegetarieni habar n-au de ce sunt asa.

In afara de inocenta si confuzie mai imi place la vegetarieni si felul lor de a-si transforma alegerea lor vegetariana in "normalitate" prin "expulzarea" ei catre majoritatea omnivora. Pe modelul "tu esti omnivor si esti rau, ergo eu sunt vegetarian si sunt bun. Tu NU esti ok, ergo eu sunt ok."

In acest fel noi vegetarienii ne stingem nesigurantele daca am luat sau nu decizia corecta, ne stingem nesigurantele ca stilul nostru de viata ar putea fi o alimentatie nesanatoasa si un masochism inutil.

Cum sa scapi de un troll invizibil de pe un grup de facebook?

M-am pricopsit pe unul din grupurile de facebook pe care le moderez cu un troll proaspat. Unul incredibil de rezistent la aluzii finutze si la stres. Asa ca m-am hotarat sa il dezabonez. Insa - surprize, surprize - trollul nu aparea in lista de membri, e o problema des intalnita la grupurile cu numar mare de membri. Iar sa cauti alfabetic intr-un grup de 6000 de membri e masochism pur.

Poate doar daca il cheama Aaron...

Tara te vrea hranit cu gunoaie

Pe motive de niste kilograme in plus m-am gandit sa fiu putin mai atent la ce mananc. Nu sa tin vreo dieta sofisticata (stim cu totii cam cat dureaza tinutul unei diete sofisticate), nu sa numar calorii, nu sa mananc fructul-minune-adus-din-jungla-care-haleste-el-grasimile-in-locul-tau ci pur si simplu sa fiu mai atent la ce mananc. Sa fac alegeri mai bune.

Usor de zis, greu de facut. Greu nu in sensul ca am facut sevraj la abtinerea de la junkfood ci greu in sensul ca m-am trezit intr-o adevarata conspiratie a gunoaielor alimentare, unde e greu fizic sa ai acces la mancare sanatoasa.

Daca nu ma credeti incercati sa faceti o inlocuire simpla, de exemplu sa inlocuiti covrigul sau merdeneaua cu un mar. Banalul mar. Ala bland si bun. Covrigi si alti prieteni continand gluten se gasesc in dughene nesfarsite peste tot. Mere poti lua doar din magazine care au locuri special amejate pentru mere.

Cine a turnat-o pe Victoria Nuland?

"Rache ist ein Gericht, das am besten kalt serviert wird." - proverb klingonian

O parte din comentariile de prin media legate de iesirile in public a celor doua doamne politice, doamna Victoria Nuland care le-a urat europenilor fuck EU si domna Angela Merkel, care a zis ca oferta sexuala americana e absolut inacceptabila se centreaza, cum e si firesc, pe vinovat. Cine a dat pe goarna, pardon, pe youtube, toata povestea?

A murit cel mai sceptic japonez din istorie

Ieri, 16 ianuarie 2014 a murit la varsta la 91 de ani Hiroo Onoda, unul dintre cei mai sceptici japonezi din istorie. In zona tulbure in care scepticismul se impleteste cu loialitatea.

Spre sfarsitul razboiului ca tanar locotenent in armata japoneza dl. Onoda a ajuns pe insula filipineza Lubang unde a primit ordinul sa reziste cu orice pret si sa organizeze lupta de guerrilla. Un ordin un pic diferit de majoritatea militarilor japonezi care erau instruiti sa nu se predea sub nicio forma. Dl. Onoda avea ordin sa ramana in viata cu orice pret si sa evite eventualele manipulari ale dusmanului. Ceea ce a si facut, timp de 29 de ani DUPA terminarea razboiului, intre 1945 si 1974.

Adrian Nastase, blogger de travel

Trebuie sa va marturisesc fara niciun misto ca mie imi place bloggerul Adrian Nastase. Articolele kilometrice scrise de el prin presa mie nu mi-au spus mare lucru, niciodata n-am avut rabdare sa le citesc pana la capat, ca primministru l-am urat din tot sufletul, dar ca blogger Adrian Nastase mi se pare bun. Bun spre excelent.

Spumos, inteligent, cu simtul umorului, informat, cu flash-uri culturale frecvente. Mai un pictor de care eu n-am auzit niciodata, mai un obicei ciudat dintr-o tara indepartata, Adrian Nastase scrie despre de toate.

Dintre posturile bloggerului Adrian Nastase cel mai mult mi-au placut cele cu teme de calatorie, sunt multe. Atat de multe in economia blogului domniei sale incat as fi tentat sa spus ca blogul lui Adrian Nastase este mai degraba un blog de travel decat un blog politic.

Sper sa aiba grija de tine, baby...

In ultimii patru ani am avut o relatie speciala cu jucaria mea favorita, o autorulota mititica, naravasa, cu toane, dar inteligenta si fidela.

Nu era prima autorulota din viata mea, acum vreo douaj' de ani am mai avut una, si aceea cu un trecut complicat (a fost initial masina de politie, apoi a apartinut unui conte cu acte in regula, apoi unui club de cutzofili, avea pictati niste soricari lungi pe ambele parti...). Si a avut un final trist, nedemn pentru o autorulota.

Siguranta romaneasca

Majoritatea calatorilor in strainatate simt primul soc cultural cand se apropie de o priza.

Eu am incercat sa evit socurile, de la o varsta incolo vrei o viata mai fara socuri, asa ca, la mutatul in Irlanda mi-am luat cu mine si trei prelungitoare/prize multiple, ca sa nu adunam frustrari. Singurul lucru care lipsea in ecuatie era un adaptor de la varianta bigaurala romaneasca la cea irlandeza. Aici ma simt nevoit sa fac o mica paranteza pentru necunoscatori, spre deosebire de stecherele/prizele romanesti care au, logic, doua gauri stecherele&prizele irlandeze au doua gauri (diferite de cele romanesti) plus ceva penis de plastic care banuiesc ca da drumul la curent. Presupun ca e o varianta care protejeaza curiosii de toate varstele care vor sa bage un cui in priza, deh, cine n-a avut curiozitati din astea?

Faceti mai putini copii, cresteti mai multi porci (少生孩子多养猪)

Este unul din sloganurile din China comunista care au facut istorie. "Faceti mai putini copii, cresteti mai multi porci". Intr-o perioada in care China era destul de ingrijorata de cresterea demografica si cauta solutii pentru a-si domoli aceasta ingrijorare. Ingrijorarea era una pur economica, de aici si asocierea aparent fortata dintre cresterea copiilor si cresterea porcilor. Copii mai putini + porci mai multi = LOVE

Cele trei destine ratate ale domnului Hodorkovski

Cu siguranta domnul Hodorkovski a intrat in istorie. Din pacate pentru domnia sa ca un fel de Alcibiade evreu, inteligent, frumos, norocos si intr-o poveste romantica de genul "si f***t, si cu banii luati". De trei ori la rand, caci lucrurile importante in viata sunt trei. In cazul domniei sale ratarile.

Unde calatorim doar cu buletinul?

Dupa ce am aflat despre noile buletine am inceput sa ma intreb la ce sunt bune buletinele romanesti. Nu ma ajuta la mersul la banca (nu am niciun cont in nicio banca, ca nu am nevoie) sau cand te opreste Cap-de-Creta pe strada. Desi nici pe asta n-am inteles-o niciodata, de ce nu este suficient sa te legitimezi la volan doar cu permisul de conducere...

Principala utilitate a buletinului in modesta mea opinie sta in faptul ca iti permite sa te misti de colo-colo. In calatorii, cum ar veni.

Syndicate content


Smokers