Skip to Content

Realitatea paralela a credintelor puscariabile

O batrana de 88 de ani din Saxonia Inferioara a fost condamnata la doi ani si sase luni inchisoare cu executare pentru ca ea este de parere ca anumite parti din istoria oficiala a Germaniei n-ar fi relatate corect. Eu nu sunt istoric, asa ca habar n-am daca istoria oficiala corespunde adevarului sau nu, asa ca merg pe incredere pe varianta oficiala. Istoria e in mare masura o problema de credinta. De altfel nici nu e prea important pentru viata mea de zi cu zi daca istoria oficiala a Germaniei contine inexactitati, omisiuni, erori, orori, minciuni, manipulari sau nu.

La fel cum n-am prea multe informatii despre regele Decebal (nimeni n-are) dar nu ma costa nimic sa cred ca regele Decebal a existat. Sau poate a existat doar frate-su, pe care il chema la fel si nu era dac ci vizigot si astfel am fost pacalit la orele de istorie, habar n-am.

Ce ma intriga pe mine este urmatorul lucru. Daca noi, oamenii, in general nutrim credinta ca istoria oficiala a Germaniei e cea din manuale (ca doar n-are cum sa fie altfel, nu? Wink ) iar femeia aia cu mintile ratacite de varsta inaintata (88, remember?) spune lucruri traznite, de exemplu cum ca Holocaustul n-ar fi fost chiar asa cum e in carti, locul ei nu ar fi mai potrivit la psihiatrie decat la puscarie? Ar putea foarte bine sa spuna ca Hitler nu a existat. Sau ca limba germana nu a existat pana acum vreo 2-3 ani, cand a evoluat din turca si araba vorbite in cartierele rau-famate ale Berlinului.

Moldova a ales Finlanda

Titlurile diminetii de prin media de limba romana sunt pline de "Moldova a ales Rusia". De parca ar fi fost ieri vreun referendum in Republica Moldova in care cetatenii erau indemnati sa raspunda "unde vreti sa intrati maine, in Uniunea Europeana sau in Federatia Rusa?"

Sigur ca da, in acea Uniune Europeana confuza si inepta care pana acum un an le cerea moldovenilor viza pentru a-i vizita monumentele. Aceeasi Uniune care il urechea pe Basescu pentru faptul ca a dat pasapoarte romanesti la o jumatate de milion de moldoveni. Nu pentru abuzurile de putere, nu pentru harjonelile cu constitutia a fost Basescu urecheat ci pentru singurul lucru bun pe care l-a facut pentru romani si anume pentru romanii de peste Prut.

Anul acesta Mos Craciun a venit mai repede sau revolutia portocalie din America

Deschid pe la 6 dimineata GMT laptopul, cu ochii carpiti de somn ca sa vad ce mai fac cele 2 tranzactii pe forex care le-am deschis aseara. Am pariat ca o sa scada dolarul fata de yen si francul elvetian. M-am gandit ca cu toata isteria asta electorala din SUA poate iese pe forex de-o ciorba de burta. Forexistii in general isi masoara succesele in pips, procente de cont, sau risk-reward-ratio. Eu mi le masor pe ale mele in ciorba de burta, ca aci in Dublin e scumpa.

Pana se porneste platforma de forex arunc un ochi (din aia doi carpiti de somn) la stiri. Vad rapid doua stiri: "Mos Craciun vine mai repede" si "Biroul de imigrari din Canada s-a prabusit". Speranta scoate coarnele: da' daca totusi America nu e atat de adormita si aburita de Oculta Mondiala ("Establishment" cum i-a spus politicos mosu' Trump)? Da' daca totusi America are memorie si a tinut minte gustul ciudat care i-a ramas in gura de la ultima domnie prezidentiala a unui membru al familiei Clinton?

Mântuirea promotională

Ultimele mele 5 laptopuri au fost toate ASUS. In diferite marimi, forme, arome si culori. De la ecran de la 7" pana la 14", ca mai mare ma dor ochii de la muschii spatelui.

Toate functioneaza in continuare, unul a facut niste bad-uri la hard, i le-am oblojit cu grija asa ca merge in continuare, altul a ramas fara doua taste, neesentiale. Unui al treilea ii scartie rau coolerul. Toate cinci au tastele tocite (parafrazandu-l pe Terente eu scriu mult si apasat la cioc). Cele cinci 5 laptopuri merg inca foarte bine si au fost pensionate fiecare individual pe motiv de varsta si nu de deces. Le am asezate vertical, intr-un raft, ca pe carti, unul langa celalalt, ma uit la ele cu drag.

Un articol despre un articol despre un articol despre libertate

Am citit pe unul din blogurile pe care urmaresc cu coada ochiului un articol despre un articol. Imi place atunci cand dau peste recomandari de articole, pentru ca de regula atunci citesc articole cu valoare adaugata. Adica o idee care a parut cuiva suficient de importanta incat sa scrie despre ea iar apoi aceeasi idee a parut altcuiva suficient de importanta incat sa comenteze pe marginea ei si sa o recomande mai departe.

In articolul original era vorba de iluzia libertatii si a proprietatii, de fapt despre limitele acestora. Si despre faptul ca exista oameni care prefera puterea in locul proprietatilor.

Desi domnul care a scris articolul original arata cu degetul intr-o directie buna explicatiile lui nu mi se par la fel de bune. Ca acei indieni care construiesc ambarcatiuni excelente dar explicatiile lor pentru faptul ca sunt excelente (de ex. vrajile pe care le care le fac in timpul contructiei) nu sunt corecte. Poti face barci bune si habar sa nu ai de ce iti ies bune. Laughing out loud

Cum sa-ti maresti sansele de supravietuire ca sofer in SUA?

Un american se plimba linistit cu masina proprie, inmatriculata si cu taxele la zi impreuna cu partenera si cu copilul. Intamplarea facea ca toti trei ocupanti ai masinii sa fie negri, dar asta n-ar fi trebuit sa fie o problema intr-o tara obisnuita, cum este SUA, unde nu e interzis prin lege sa fii negru sau daca esti negru nu e interzis sa ai masina ta, mai ales daca esti cu taxele la zi.

Buun. Si cum se plimbau ei asa, ca afro-americanii i-au oprit pe un drum niste politisti albi. Care i-au cerut soferului permisul de conducere, ca asa fac politistii cand te opresc cu masina. In timp ce soferul scormonea prin torpedou dupa permis politistul s-a gandit ca daca soferul e negru e posibil sa fie periculos, asa ca l-a impuscat preventiv de patru ori. Da, de PATRU. Pentru ca se stie ca negrii sunt mai rezistenti si se poate ca un singur glont sa nu fie suficient pentru a-l incapacita. Omul a murit, oricat de negru si de rezistent era el, na patru gloante din alea cu fragmentare (ca doar din alea foloseste politia americana, din alea interzise de Conventia de la Geneva pe care americanii nu o semneaza ca gloantele alea au efect omorator mai bun) bagate de aproape si-au spus cuvantul. Partenera lui ramasa in viata l-a intrebat pe politist de ce l-a impuscat. Asa ca politistul a considerat-o periculoasa si pe ea, a scos-o afara din masina si a legat-o bine, ca sa nu mai fie periculoasa. Copilul era mai mititel asa ca nu l-au considerat chiar asa de periculos chiar daca era negru si pe el nu l-au mai legat.

Un rol nou pentru grupurile de pe facebook

Facebook a adaugat un rol nou la grupuri. Unul aflat intre cel de 'admin' (care face si desface) si cel de simplu user care nu face nimic in afara de a posta. Rolul cel nou se numeste "moderator" si poate sa faca tot ceea ce face "adminul" cu urmatoarele exceptii: nu poate crea admini sau moderatori noi, nu poate elimina admini sau moderatori.

Ideea astupa o gaura serioasa din ecosistemul facebook, aceea in care cate un admin mai triggerhappy atunci cand avea o zi proasta ii dadea afara pe toti ceilalti admini de pe un grup si ramanea singur pe tarla. Eventual cantand din frunza o doina de jale.

Vanzatorii de mațe, sindromul Vanghelie si Brexitul

Acum multi ani eram angajat ca agent de vanzari la un importator de mațe. Ma rog, "mațe" le ziceam noi, ele se numeau oficial "materiale tehnologice pentru industria carnii". Adica membranele acelea cu care se fac salamul, parizerul, cremvurstii si alte mizerii.

Eram o firma mica, vreo 6-7 persoane cu patron cu tot. Viata era relativ tihnita pentru noi, cei doi vanzatori, eu si un coleg. Patronul era multumit ca aveam vanzari bune, ne dadea comisioane grase direct din buzunar, fara impozite, nu ne intreba unde plecam, de unde veneam si pe ce consumam benzina. Important pentru el era sa vindem. Uneori, dupa o luna buna, cu vanzari beton faceam cate o ieseala la carciuma (pe banii patronului, evident) unde ne faceam praf toata firma, inclusiv fetele de la contabilitate. Viata in companie era buna.

La un moment dat nus' ce i-a casunat patronului ca a angajat un tip nou, cu o moaca suspecta (cam ca George din Seinfeld, daca vi-l mai aduceti aminte, dar cu aspect mult mai penal, avea pana si mustata). Vanghelie se numea. Nicio legatura cu politicianul de origine rroma cu acelasi nume. Vanghelie asta noul nu stia sa faca nimic, nu avea niciun rol clar in firma, patronul ne-a spus laconic ca l-a angajat ca sa ne ajute pe noi vanzatorii la ce avem nevoie si ca sa il luam cu noi, sa ii aratam care e treaba cu vanzarile, sa ii dam ceva de facut, telefoane, facturi, orice.

“Ostaşi, Vă ordon: Treceţi Prutul!”

Astazi se implinesc 75 de ani de cand maresalul Ion Antonescu a facut istorie cu "Ostaşi, Vă ordon: Treceţi Prutul!"

22 iunie 1941. Una din datele cardinale din calendarul poporului roman.

Ion Antonescu. Una din figurile tragice ale poporului roman, prins intre razboaiele altor popoare si rase, intre micimea politicienilor romani si imbecilitatea capetelor incoronate de pe vremea lui.

Astazi Ion Antonescu este doar victima colaterala a marketingului politic al altora. Lui Ion Antonescu ii este refuzat locul in istoria romanilor pentru a nu tulbura miturile fondatoare ale istoriei altora. Iar recunostinta romanilor fata de Ion Antonescu este sfioasa, pentru a nu supara Inaltele Porti ale momentului. In general romanii sunt mai sfiosi cand vine vorba de recunostinta.

Exact ca acum 75 de ani. Nu s-a schimbat nimic, aceeasi jucatori, doar pozitiile jucatorilor pe tabla geopolitica de sah difera.

Penalul Ontanu si telefonul supravietuitor

Acum vreo doi-trei ani cand m-am mutat in Irlanda mi-am pastrat si un numar de telefon din Romania. Este cel mai vechi numar pe care il am, a rezistat la vreo doua reconversii profesionale, un divort, schimbarea a cateva liste de prieteni. Un numar de telefon supravietuitor cum ar veni. Die hard.

Din motive sentimentale pun periodic pe el cativa banuti, cat sa functioneze, desi nu ma prea suna nimeni pe el. Din cand in cand doar cate un fost pacient care vrea sa ma salute. Nu e prea scump roamingul iar mie imi face bine. Cand stiu ca numarul respectiv este activ am asa un sentiment ca o parte din mine este inca prezenta in Bucurestiul profund, ala cu miros de motorina in metrou, cu miros de tigan in RATB, cu miros de Kafka la cozile de la impozite, cu miros de rahat de caine pe strada, cu miros de manele la semafoare.

Da, stiu, sunt un sentimental incurabil, nu e nimic practic la mine, deci tin in roaming in Irlanda un telefon romanesc total inutil.

Poveste despre burse, pesti si teoriile despre ele

Au fost odata ca niciodata doi prieteni pescari amatori. Unul dintre ei era inginer si pentru ca nu reusise sa gaseasca o explicatie satisfacatoare inginereste despre economia pe care n-o intelegea si pestii pe care ii prindea foarte rar era convins ca atat bursele cat si pestii se misca haotic, la intamplare. De aceea sunt greu de inteles si bursele si pescuitul, pentru ca nu poti intelege haosul. Ii placea sa citeze in sprijinul afirmatiilor sale numeroase nume sonore care ar fi fost de aceeasi credinta cu el, cum ca atat bursele cat si pestii se misca absolut la intamplare, nu pot fi intelese si nu pot fi prevazute. Amin.

Celalt prieten, filosof dupa apucaturi si dupa studii, era de parere ca exista un sens profund atat in miscarea pietelor cat si a pestilor. Ceea ce numim noi atat de superficial "haos" este doar incapacitatea noastra de a intelege patternuri si cicluri. Si ii spunea prietenului sau inginer ca lumea e un pic mai complicata decat o roata dintata. In lungile lor discutii pe malul baltilor de unde se intorceau de regula cu mana goala filosoful invoca adesea natura fractala a pietelor, teoria ciclurilor a lui Elliott si postula chiar un fel de inteligenta colectiva a pestilor. Pentru ca filosof fiind mai citise si el un Teilhard de Chardin, un Jung care mergeau foarte bine impreuna cu pestii.

Triangle (2009)

Un SF nesperat de bun din 2009, scenariul si regia semnate de Christopher Smith.

Probabil ca ati vazut "Ziua Cartitei". Ei, bine, este cam aceeasi idee, de trait intr-o bucla temporala, cu simpla diferenta ca in "Triangle" buclele se amesteca iar personajele duplicate se intalnesc intre ele si incep sa se cam lichideze in speranta de a-si pastra identitatea/viata. De aici si o intrebare existentiala nelinistitoare: ti-ai omori un 'alter-ego', care are fix viata ta (ca doar de aia este 'alter-ego'), pentru a-i fura viata? Sau de fapt nu ii furi viata 'lui' ci ti-o recapeti pe a ta?.

De aici si o mica dilema etica: atunci cand furi de la un alter-ego iti iei inapoi ceva ce iti apartine sau este doar un furt?

Iar la iesirea din bucla personajul principal isi pune firesc intrebarea daca a iesit cu adevarat si cosmarul s-a terminat sau urmeaza o noua revenire si cosmarul continua.

Ce tehnici de guerrilla folositi pe Facebook?

Azi dimineata vad un comentariu pe unul din grupurile de FB pe care le pazesc cu ciomagul in mana ca sa nu se umple de spam: "las si eu un comentariu aici, ca ma intesereaza ce discutati si vreau sa primesc notificari la postarea asta".

Deci da. Am tras aer adanc in piept, mi-am spus in sinea mea de zece ori "nu este spam, nu este spam, nu este spam..." si apoi mi-am dat seama ca in afara onestitatii brutale comentariul respectiv era absolut legitim, omul avea dreptate. Era interesat de o anumita discutie iar nu FB nu ii oferea nicio posibilitate de a se abona la notificari, alta decat de a pune un comentariu oarecare.

Transport freemium in Bucuresti

Din nou despre ideea noului primar al Bucurestiului de a face transportul in comun gratuit. Sau mai bine zis in continuare.

Colega Sparkle mi-a atras atentia intr-un comentariu cum ca exista bine-merci multe orase cu transport in comun moca. Nu stiam asta, multumesc de pont.

Presupunand ca primarita chiar vrea sa dea din coatele populiste si sa faca figura asta cu transportul as avea o propunere, in cazul in care nu s-a gandit deja la ea, si anume sa ia ce e mai bun din ambele lumi, lumea mocangelilor (=transport gratuit) si lumea lui "daca vrei confort/calitate platesti".

Mai precis celebrul model freemium, acela de a oferi unele servicii de baza free si altele contra-cost, premium.

Gabriela Vranceanu-Firea, Elisabeth Kübler-Ross sau in drum spre acceptarea senina...

Vad ca noul primar ales al Bucurestiului, Gabriela Vranceanu-Firea a pus pe jar o parte din social media, in special pe cei care sunt inca blocati in primele stadii ale pierderii, stadii descrise atat de bine de Elisabeth Kübler-Ross: negare, furie, targuiala, depresie si acceptare.

Ca la orice pierdere semnificativa bucurestenii au inceput sa treaca prin toate. Eu am trecut prin 1. faza de negare in seara alegerilor, cand urlau exit-poll-urile pe strazi. Am zis la fel ca olteanul cand a vazut girafa "asa ceva nu exista". A doua zi, mai pe la cafeaua de dimineata sorbita printre dintii stransi mi-am facut check-in-ul, ca aveam bilet de avion peste cateva zile. A fost felul meu de a-mi exprima simbolic furia, deci am exprimat si 2. faza de furie. La mine 3. faza de targuiala a venit sub forma gandului pervers ca poate PNL-ul isi merita totusi soarta pentru toate curvasariile facute in ultimii 25 de ani. A pierdut primaria Bucurestiului, fief traditional al Romaniei libere de socialism de dupa '90.

Syndicate content


by Dr. Radut